Info pacient (08:00 - 20:00)
0245.217.519, 0245.216.446 0754.676.344

Analiza lunii mai: Anticorpi antinucleari (ANA)

pattern contur sugestiv de SLE [1705]

Proba: Ser, recoltat pe tub cu dop roşu sau galben

Descriere: Anticorpii antinucleari se determină în serul pacienţilor la care se suspectează prezenţa unei boli autoimune reumatice (boală de colagen). Următoarele boli se încadrează în această categorie:

  • Lupus eritematos diseminat (lupus);
  • Sindrom Sjögren;
  • Boala mixtă a ţesutului conjunctiv;
  • Sclerodermie;
  • Poliartrita reumatoidă;
  • Dermatopolimiozită.

Diagnosticul acestor afecţiuni este dificil de stabilit, simptomele acestora fiind nespecifice. Diagnosticul se stabileşte pe baza unor criterii complexe care includ simptome şi semne clinice dimpreună cu mai multe tipuri de teste de laborator (analize). Anticorpii antinucleari se pot lucra prin mai multe metode dintre care cele mai folosite sunt ELISA şi imunofluorescenţă indirectă (IIF) folosind celule de tip Hep-2. Laboratoarele care efectuează această analiză folosesc ambele metode, ELISA pentru screeningul probelor iar cele care au rezultate pozitive sunt testate ulterior folosind metoda IIF. Avantajul metodei IIF este că poate stabili titrul (concentraţia) anticorpilor antinucleari şi poate, de asemenea, identifica tipul acestora după modelul (pattern-ul) fluorescenţei obţinute, sugestiv pentru un anumit tip de ANA. Dezavantajul metodei IIF este necesitatea unui operator experimentat pentru recunoaşterea pattern-urilor la microscopul cu fluorescenţă. Anticorpii antinucleari au o sensibilitate ridicată pentru bolile de colagen (în general peste 90%, pentru toate afecţiunile) dar specificitatea lor ca atare este slabă, apărând inclusiv la persoane sănătoase, mai frecvent la vârstnici. De aceea, se testează individual mai multe tipuri de anticorpi anti-nucleari cu o specificitate mai bună pentru una sau alta din afecţiuni. Aceştia sunt prezentaţi în continuare.
Anticorpii anti-centromer – apar în sclerodermie, mai ales în forma localizată a acesteia (sindromul CREST) cu o sensibilitate de până la 90%.
Anticorpii anti dsDNA (anti ADN dublucatenar, anti ADN nativ) – sunt specifici pentru lupus, apărând cu o sensibilitate de 40-60%. Prezenţa acestor anticorpi se corelează bine cu nefrita lupică, servind la stabilirea diagnosticului, monitorizarea activităţii bolii, evaluarea răspunsului terapeutic şi stabilirea prognosticului lupusului.
Anticorpii anti-histone – apar în lupus cu sensibilitate de 50-70% şi în lupusul indus medicamentos cu sensibilitate de până la 95%.
Anticorpii anti-ENA (anti-antigene nucleare solubile) – antigenele nucleare solubile includ mai multe tipuri de componente nucleare dar şi citoplasmatice care induc producţie de auto-anticorpi. Aceştia sunt:

  • Anticorpi anti nRNP (anti ribonucleoproteine) – sunt nespecifici apărând în lupus şi alte boli de colagen. Dintre aceştia, anticorpii anti snRNP70 (sau anti U1 RNP) sunt înalt specifici pentru boala mixtă a ţesutului conjunctiv.
  • Anticorpi anti Scl-70 (anti topoizomeraza I) – sunt specifici pentru sclerodermie, mai ales pentru forma generalizată.
  • Anticorpii anti Ro (anti SS-A) şi anti La (anti SS-B) – sunt specifici pentru Sidromul Sjögren, apărând însă şi în lupus.
  • Anticorpii anti Sm – sunt specifici pentru lupus, au însă o sensibilitate slabă, de numai 20-30%.
  • Anticorpii anti Jo-1 – sunt specifici pentru dermatopolimiozită având o sensibilitate redusă, de maxim 25%.