Info pacient (08:00 - 20:00)
0245.217.519, 0245.216.446 0754.676.344

Analiza lunii: CHLAMYDIA TRACHOMATIS

Infecţia produsă de Chlamydia trachomatis este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală, având o largă răspândire în întreaga lume.
Chlamydia trachomatis este o bacterie care nu poate supravieţui decât în mediul intracelular şi care poate fi transmisă pe cale sexuală sau de la mamă la făt în timpul naşterii. Majoritatea persoanelor infectate cu Chlamydia nu prezintă nici un fel de simptomatologie sau simptomele sunt şterse chiar în situaţia apariţiei complicaţiilor.
La femei, boala se  poate manifesta prin secreţie vaginală anormală şi senzaţie de usturime la urinare. În lipsa depistării şi tratării corespunzătoare, boala poate să progreseze spre tractul genital superior (trompele uterine şi uter), producând boală inflamatorie pelvină  (BIP) manifestată prin dureri abdominale, dureri în timpul raporturilor sexuale, sângerări intermenstruale. BIP netratată poate produce pe termen lung durere pelvină cronică, infertilitate, risc de apariţie a unei sarcini ectopice (extrauterină) şi posibil, naştere precoce.

chlamydia

La bărbat, infecţia simptomatică se traduce printr-o uretrită care evoluează de obicei cu secreţie albă însoţită sau nu de disurie (disconfort la urinare) şi care, netratată, poate duce la infecţia testiculară (epididimită).
La ambele sexe, arareori, boala evoluată poate produce artrită.
O altă localizare a infecţiei cu Chlamydia este la nivelul ochiului, unde produce o formă gravă de conjunctivită – trahomul, una dintre cele mai frecvente cauze de orbire în trecut.

Mai multe ţări derulează în prezent programe naţionale de depistare şi tratare a infecţiei cu Chlamydia. Se recomandă testarea anuală a femeilor cu vârstă sub 25 de ani, active sexual, precum şi a celor cu vârstă peste 25 de ani cu factori de risc pentru infecţia cu Chlamydia (schimbarea partenerilor sexuali). Tratamentul este simplu (cură antibiotică cu Azitromicină sau Doxiciclină) şi eficient pentru ambele sexe. Se recomandă repetarea testului după efectuarea tratamentului. Folosirea prezervativelor poate reduce riscul transmisiei infecţiei.

În laboratorul de analize medicale, depistarea infecţiei cu Chlamydia se poate face prin mai multe metode:

  • Detectarea anticorpilor prezenţi în serul pacientului infectat. Se pot determina anticorpi de tip IgG care indică o expunere anterioară la infecţia cu Chlamydia precum şi anticorpi de tip IgM sau IgA care arată, de regulă, o infecţie acută, în evoluţie;
  • Detectarea antigenului Chlamydia prin testul imunocromatografic. Acesta permite detectarea rapidă, calitativă, a antigenului de Chlamydia direct din secreţie endocervicală recoltată pe tampon sau periuţă endocervicală;
  • Detectarea ADN-ului specific prin tehnici de biologie moleculară. Acest test se poate face ca atare sau în cadrul unui test compus de identificare a mai multor tipuri de boli cu transmitere sexuală (chlamydia, gonoree, herpes, mycoplasma etc.)

Detectarea Chlamydiei depinde de încărcătura microbiană a probei, care este la rândul ei influenţată de corectitudinea recoltării, de vârsta pacientei, istoricul de boli cu transmitere sexuală, prezenţa simptomelor etc.

Arhiva: